Alesia, la noua zile, te face nemuritor. Pe tine Alex si pe tine, Alex. Acum sunteti nemuritori, ati vazut ce simplu a fost? O sa traiti prin ea mai departe. Din momentul asta, viitorul sigur nu mai are cum sa fie intunecat, ba din contra, straluceste..plange..mananca..tipa.
Nu trebuie sa iti placa neaparat copiii ca sa ai unul. Nici macar nu trebuie sa vrei sa ai unul ca sa si ai unul. El vine oricum. Daca ii dai o sansa, poate ca va si ramane. Cam noua luni. Are cele mai mici unghiute din cate am vazut si pielea cea mai fina. E la inceput de drum. Abia noua zile de viata pe lumea asta. cu cei 50 cm si 3 kile ale ei, Alesia e un pumn de putere. E brava si abia asteapta sa descopere lumea.
Da' de unde? Ce stie ea? Nimic....mananca, doarme, plange, face pisu si nu neaparat in ordinea asta. Parintii? Ei nu prea dorm. Ea sufera transformari de care parca nici nu era constienta pana cand nu le-a simtit pe propria piele. El se pregateste sa fie tata de fata. "Ah! Cate probleme mai tarziu!"
e mica si fina. ti-e frica sa nu-i sfarami capul cand o tii in brate. ii se vad vinisoarele prin piele. tine pumnii stransi si incearca sa te apuce cu manuta ei minuscula de un deget de-ale tale. O asteapta multe in viitor, multi si multe. de toate, de bune , de rele, de viata.
Alesia a pornit in calatorie. Iti uram "Drum bun", micutzo!
Postări
