luni, 12 ianuarie 2009

Sinceeer...Atacul jointului gigant !

Am ajuns sa citesc niste forumuri cu pareri "for & against drugs", apoi din link in link....am dat peste nebuni care-si "fumeaza banii" dintr-un foc ;) Si sunt multe astfel de cazuri de "How High" in versiune non-hollywoodiana.

Watch this!

duminică, 11 ianuarie 2009

s'il vous plait adica....daca va place..in Paris


Am revenit din orasul lui Quasimodo...acum o saptamana chiar, dar nu am avut prea mult timp de povesti pe aici, intrucat am mai lucrat si pentru un alt blog - studentesc , s-a lansat studentsonmarketing - un blog pe care scriu studentii de la Masterul MCA din SNSPA, dar asta e alta istorioara, eu va voi spune scurt despre primele impresii din Paris.
Mica excursie de sapte zile a fost o aventura in sine. Daca m-ar pune cineva sa graiesc 5 cuvinte (cu plus sau minus) pe care le asociez cu Parisul as zice, evident subiectiv, dincolo de arhicunoscutele obiective turistice si iconurile orasului : ger, turnu' Babel (includ aici negri, algerieni, japonezi, chinezi, marocani etc.) , (ffff) artistic, metrou (genial), parcari incredibil de stramte (am o poza care sa demonstreze stilul "chitors" de a parca al parizienilor).

Cu riscul de a parea vreo wannabe cunoscatoare in ale artei, trebuie sa spun ca am fost cu adevarat impresionata de arhitecutra orasului, de catedrale, de poduri, de ziduri si monumente...toate, absolut toate se terminau cu o sculptura care-ti ridica parul pe tine. Parisul arata ca un centru vechi....extins. Toate cladirile noi, mall-urile, blocurile interminabile, birourile corporatistilor si alte constructii mai recente se aflau in zonele de la "periferia" Parisului si nu IN oras, asa cum vedem in Bucuresti, o varza arhitecturala care te scarbeste si mai ca te face sa plangi. Mi-a placut asta in mod special, sa pot sa respir aerul vechi, dar atat de bine conservat, intretinut, vandut. Am mers extrem de mult pe jos in Paris, dar cred ca si mai mult cu metroul - un sistem de transport in comun absolut genial, rapid, eficient, fascinant, cu care poti strabate orasul de la un cap la altul. *cred ca merita un post intreg metroul parizian*. Sunt foarte multe de spus despre Paris, am vizitat cat am putut in aceste cateva zile..de la Luvru (sau parte din Luvru:-j) pana la Moulin Rouge (red districtul din paris :D), Invalizi si Versailles, ne-am oprit in piete faimoase Trocadero, Montmartre, Concorde, Republique, "ne-am dat" pe Champs-Elysee, am urcat in cate turnuri am gasit :p (orasul se vede minunat de sus), ne-am plimbat pe malurile Senei, pe Rue de Rivoli, cu TGV-ul din Lyon, am ajuns in ineditul Centru Pompidou, in Sacre-Coeur, in Notre-Dame (Ile de la Cite), in catacombe, in cinemauri frantuzesti, in KFC :D , in hale de "visuals", la japonezi, la indieni, la senegalezi :)) , la romani acasa, am stat de vorba cu tiganii romani care ma apostrofau ca nu am vrut sa le dau un "petite piece":| , am mancat crepe si gaufre (si sunt mare fan), am mai luat cate o pauza in 402 , mica si friguroasa camera, de pe Rue de Picardie...rapid imbibata in parfumul nostru, miros de pat si fum.

....pacat de gerul care mi-a crapat buzele si de aglomeratia insuportabila pe care cu greu cred ca o poti evita intr-un oras ca Parisul...a, da..si de Vittelul de 2,6 euro la 0.5 ;)

in rest, nu mi s-a parut un oras al iubirii si pasiunii...poate doar pentru arta, "indragosteala" aia de prin carti, poze si filme a fost usor bagata in anonimat de miile de blitzuri, de galagia asiaticilor (geezus) si de negrii omniprezenti (nu, nu sunt rasista, dar pentru mine..care ajung pentru prima oara atat de departe in Vest..n-am trecut de Austria pana acum, a fost socant sa stau in KFC, unde tot etajul 1 avea doi albi - pe noi doi. Am avut parte si de adrenalina cand ne intorceam cu metroul, pe 1 ianuarie, la ora 4 dimineata, iar vagonul nostru continea urmatoarele: 2 romani beti, 2 sparti si....vreo zece negri mititei, dar fiorosi :)) si atunci nu era de ras)...............................


domnul din imagine mi-a cantat de revelion...ah...despre noaptea obscura de 31 decembrie si cadourile primite in trenul spre casa "glow in the dark" de pe langa paris...in alt episod (interzis minorilor :D)





Cat despre el...m-a lasat sa ma joc cu artificii, mi-a cedat locul de la geam, mi-a carat bagajul, mi-a cumparat cizmulite, si-a vandut tigarile :)) , a fost cumintel si nu a zis nimic cand l-am tarat prin toate muzeele si buticurile chiar daca se plictisise...a, da..si mi-a promis sa visez in continuare.

Urmatoarea destinatie, cu masina spre Muntenegru. vreau chilleala... pana atunci:


paris, je t'aime...

joi, 25 decembrie 2008

Du-ma aiurea ....prin Paris

oare?
Plec..in cam 19 ore la Lyon.
Ma va tine de mana, imi va ceda locul de la geam din avion, va cara bagajul meu care va fi oricum mai greu decat al lui, asa se intampla de obicei, va avea grija sa fie conditii atmosferice bune ca sa putem decola...doar a promis! , ma va ajuta sa inteleg mai bine franceza..
...nu stim ce ne asteapta in Paris, nu stim ce vom face de revelion, nu stim daca ne vor ajunge banii pentru cele sapte zile si nici daca ne vom certa din diverse motive cretine, precum apa plata, caciula mea pe care o largeste sau tigarile lui, nu stim daca o sa facem tot ce voiam eu sa facEM, nu stim daca vom patina in fata turnului Eiffel sau daca voi spune dupa "Paris, je t'aime!" ca-n film, nu stim ce urmeaza dupa... dar vom fi doar noi doi si..atat. Primul revelion cu tine , primul revelion in paris, primul revelion fara prietenii mei...

Dincolo de clisee, de timp, de internet, de mess, de marketing, de GB, de soni, de masina mea, de programele cretine de la tv, de camera noastra sufocanta uneori, de blocul de vizavi, de fumuri si bucuresti, de frica de 2009....esti tu, french, wild and confident taking me far away.
Plec...in cam 26 ore la Paris.

miercuri, 24 decembrie 2008

Manelistii de la PRO TV se muta la Antena 1 de revelion

Daca in anii precedenti "cumpana dintre ani" era presarata cu manele, tiganisme si figuri celebre precum copilu' minune, salam, cercel si altii "in playback" la PRO TV, acum Antena 1 ne pregateste un program de revelion superb alaturi de cei trei ADI sau cati sunt..Adi Minune, Adi de la Valcea si parca mai era unul... de Nicolae Guta, acelasi mirific Florin Salam, nelipsita Carmen Serban, Minodora si alde acestia care sa ne cante si sa ne incante toata seara...

Asadar, artileria grea s-a mutat de la protevu' la antenă, probabil ca proteveul va fi prea ocupat cu Stefan Banica jr si Loredana Groaza & co. - tiganii , politistii si ingerasii din telenovele..pardon, serialele Media Pro Pictures.

Nu va pot ura decat sa nu aveti parte de TV de revelion, faceti orice altceva care sa va tina departe de teveu si de programele romanesti de o calitate grozava de mahala.

marți, 23 decembrie 2008

The mosquito l-a dat in gat pe hot!

am auzit stirea asta la radio si mi s-a parut foarte tare!

Analiza ADN a sangelui supt de un tantar gasit intr-o masina furata a permis politiei finlandeze sa gaseasca un suspect care ar putea fi hotul. Mai mult aici.

luni, 22 decembrie 2008

ice age 3 D

Abia astept asta in 3D. Ce fataaa..ce ochi..ce bitchy! :o3

duminică, 21 decembrie 2008

Kontroll-ul din Budapesta, un subteran cu ursi si ceapa!


Atunci cand gasesti o productie de calitate, ar trebui sa le-o recomanzi si celorlalti chiar daca este ungureasca :D Just kiddin'. Dupa ce am reusit sa dau peste cineva care sa fi vazut filmul Kontroll, l-am revazut si eu aseara cu multa placere.


Este primul lungmetraj al lui Nimrod Antal, dedicat tatalui sau si cu care a reusit sa castige 17 premii. Nu e musai ca asta sa va zica prea multe, filmul in sine merita vazut pentru ca prezinta o lume subterana fascinanta, pentru ca are cateva personaje chiar amuzante, proiectii ale raului si binelui, pentru ca pe langa "crime", te destinzi cu o povestioara de dragoste cu un urs (ca tot am vorbit in ultimele doua zile despre cokebadger si iepurele din Donnie Darko), pentru ca dincolo de limba maghiara care nu ma unge chiar pe suflet, filmul este construit excelent in metroul din Budapesta, printre linii, ventilatoare, depouri, curse, vagoane si tuneluri, fel de fel de oameni care mai de care mai ciudati si povestea unui controlor de bilete care traieste 24/7 underground.

Soundrack-ul ajuta la fuziunea tuturor elementelor din film, ducand astfel la realizarea unui lungmetraj care simbolizeaza lumea subterana ungureasca si chiar parte din valorile maghiare. Un film competitiv, foarte bun..nu cunosc multe filme unguresti, mai degraba scurtmetraje, dar "Kontroll" nu respira absolut deloc aerul central(est)-european al unui popor frustrat de trecutul murdar si rusions. Alert atunci cand trebuie, misterios cand nu te astepti, Kontroll contine romantism cu ceapa, fiind ciudat de seducator:) M-a facut sa privesc altfel viata de la metrou...in Bucuresti.

din nou...Enjoy!

vineri, 19 decembrie 2008

Recomandare din UK: It's all gone...and back


N-am mai facut demult o recomandare de lungmetraj pe aici.
Am vazut de curand, fiindca imi scapase pana acum :|, filmul "It's all gone Pete Tong" la sfatul ei. Este un film-documentar bazat pe povestea (i)reala a DJ-ului Frankie Wilde, actiunea avand loc in Ibiza. "It's all gone..." imbina muzica house cu un umor de calitate si cu accentul fenomenal al DJ-ului (fiind o productie UK-Canada) interpretat de acest crazy dude, Paul Kaye. Pe scurt, tipul ramane surd, baga coca la greu, are diverse tripuri, incepe sa duca lupte aprige cu "Cokebadger" (cel din foto) - un element surpriza al filmului si invata sa simta muzica dincolo de sunet, de auz... mi-a placut foarte tare partea asta - o mica lectie de viata, f originala! Enjoy!

Later update: povestea nu e reala, se pare, iar Frankie Wilde...nici el. (Wiki:the film takes measures to appear non-fictional, but Frankie Wilde himself is a fictional character.) Dezamagitor. totusi, filmul ramane unul bun. Merita vazut :D

Paul Kaye este si protagonistul emisiunii Strutter , un show tampit la MTV. E ticnit omu'!

joi, 18 decembrie 2008

Make these demons disappate

Autostrada Budapesta-Viena, Battle, un nokia n73 si manusi fara degete.

miercuri, 17 decembrie 2008

Cu fiecare lacrima, ma indepartez de tine, Copilarie!

In urma unei discutii cu cineva pe mess, mi-am amintit de...copilarie. Nimic mai simplu si mai frumos, mai putin dramatic, mai putin problematic si ingrijorator. O copilarie normala, presarata cu tot felul de momente, sentimente pe care nu le uiti niciodata, ba chiar mai mult..ajungi sa la asociezi fara sa vrei cu lucruri din viata de acum.

Am pornit de la numele Ingrid si jocul rulmentilor din cutia craniana m-a propulsat in desene animate...mai specific in: Nils Holgersson, baiatul care zbura pe gatul unei gaste salbatice:-?? pe nume INGRID si care ma facea sa "calatoresc" cu el. mic si naiv.



Evident, ca fiind fata, traim cu sufletul la gura mica telenovela desenata "Sandy Belle"- coloana sonora ma arunca automat inapoi in timp - , ca mai tarziu sa ma plimb prin castelul din "Beauty and the Beast" si sa alunec in regatul lui Lion King.

Cand spun copilaria mea, spun diapozitve si diafilme. Povestile din cutia alba, magica. "Inul si camesa", "Neghinita", "Acul si Barosul", "Degetica", "Motanul incaltat", "Ivan Turbinca" si altele erau proiectate de o alta cutie maro, care se incingea tare si careia bunica-mea ii schimba lampa destul de des. Moment foarte tragic pentru mine care voiam totul ACUM.
Imi placea sa urmaresc povestile "spuse" de diafilme de sus, de pe masa din sufragerie, cu luminile stinse, jaluzelele de lemn trase, in dupa-amiezile intunecate de toamna, cand bunica mea imi dadea biscuiti cu rahat turcesc :D si rotea butonul de la cutia maro ca filmul sa se deruleze in continuare. Am avut intai un aparat de diafilm romanesc, de plastic, destul de prost, apoi..bunicul ne-a adus unul rusesc, incomparabil mai bun. Mai tarziu urma sa inteleg cum functioneaza diafilmele, ce era cu acea cutie maro, cred ca de aici se trage si cinefilia mea. :p

info: "Diafilmele sau filmele de diapozitive constau in transpunerea unor imagini color sau alb negru pe filme fotografice cu intentia de a fi proiectate pe suprafete netede, in cazul nostru pe zidurile de la dormitoare. Imaginile statice, neintegrate intr-un astfel de film se numeau diapozitive"(am gasit intamplator la krossfire niste detalii).

M-au fascinat..si recunosc, acum vreo luna..am gasit "cutia" cu diafilme si diapozitive si mi-am petrecut o seara, pe jos in camera mea, uitandu-ma pe pereti...la povesti. N-am avut rahat si bisicuti, dar merge si un saltitos :D

Pe langa filme si desene...nu pot sa nu-mi amintesc de liderul raftului copilariei mele, "Calutul cocosat" de P. Ersov. Mi-amintesc perfect imaginea ei... invelita in coperte verzi, lucioase. Ba chiar am citit-o si in versiunea in engleza.....Good times!

Daca as baga mana adanc in sacul copilariei, cu siguranta ca as scrie zeci de posturi despre momente sau lucruri marcante din acea vreme... dar cele trei mi-au venit primele in minte, in dimineata asta.

Tu la ce te gandesti prima data cand spui "copilaria mea"?


p.s. Titlul este citat din Costel Zăgan în Inventeme.