miercuri, 17 decembrie 2008

Cu fiecare lacrima, ma indepartez de tine, Copilarie!

In urma unei discutii cu cineva pe mess, mi-am amintit de...copilarie. Nimic mai simplu si mai frumos, mai putin dramatic, mai putin problematic si ingrijorator. O copilarie normala, presarata cu tot felul de momente, sentimente pe care nu le uiti niciodata, ba chiar mai mult..ajungi sa la asociezi fara sa vrei cu lucruri din viata de acum.

Am pornit de la numele Ingrid si jocul rulmentilor din cutia craniana m-a propulsat in desene animate...mai specific in: Nils Holgersson, baiatul care zbura pe gatul unei gaste salbatice:-?? pe nume INGRID si care ma facea sa "calatoresc" cu el. mic si naiv.



Evident, ca fiind fata, traim cu sufletul la gura mica telenovela desenata "Sandy Belle"- coloana sonora ma arunca automat inapoi in timp - , ca mai tarziu sa ma plimb prin castelul din "Beauty and the Beast" si sa alunec in regatul lui Lion King.

Cand spun copilaria mea, spun diapozitve si diafilme. Povestile din cutia alba, magica. "Inul si camesa", "Neghinita", "Acul si Barosul", "Degetica", "Motanul incaltat", "Ivan Turbinca" si altele erau proiectate de o alta cutie maro, care se incingea tare si careia bunica-mea ii schimba lampa destul de des. Moment foarte tragic pentru mine care voiam totul ACUM.
Imi placea sa urmaresc povestile "spuse" de diafilme de sus, de pe masa din sufragerie, cu luminile stinse, jaluzelele de lemn trase, in dupa-amiezile intunecate de toamna, cand bunica mea imi dadea biscuiti cu rahat turcesc :D si rotea butonul de la cutia maro ca filmul sa se deruleze in continuare. Am avut intai un aparat de diafilm romanesc, de plastic, destul de prost, apoi..bunicul ne-a adus unul rusesc, incomparabil mai bun. Mai tarziu urma sa inteleg cum functioneaza diafilmele, ce era cu acea cutie maro, cred ca de aici se trage si cinefilia mea. :p

info: "Diafilmele sau filmele de diapozitive constau in transpunerea unor imagini color sau alb negru pe filme fotografice cu intentia de a fi proiectate pe suprafete netede, in cazul nostru pe zidurile de la dormitoare. Imaginile statice, neintegrate intr-un astfel de film se numeau diapozitive"(am gasit intamplator la krossfire niste detalii).

M-au fascinat..si recunosc, acum vreo luna..am gasit "cutia" cu diafilme si diapozitive si mi-am petrecut o seara, pe jos in camera mea, uitandu-ma pe pereti...la povesti. N-am avut rahat si bisicuti, dar merge si un saltitos :D

Pe langa filme si desene...nu pot sa nu-mi amintesc de liderul raftului copilariei mele, "Calutul cocosat" de P. Ersov. Mi-amintesc perfect imaginea ei... invelita in coperte verzi, lucioase. Ba chiar am citit-o si in versiunea in engleza.....Good times!

Daca as baga mana adanc in sacul copilariei, cu siguranta ca as scrie zeci de posturi despre momente sau lucruri marcante din acea vreme... dar cele trei mi-au venit primele in minte, in dimineata asta.

Tu la ce te gandesti prima data cand spui "copilaria mea"?


p.s. Titlul este citat din Costel Zăgan în Inventeme.

4 comentarii:

ionu spunea...

eu ma gandesc la asta http://www.youtube.com/watch?v=hy-H-KJRYbw cine poate spune ca nu i'a placut asta?????

Anonim spunea...

cu cine vorbeai tu pe net? :-w

eu ma gandesc la mos craciun, ca tot trebuie sa vina; si la geta + plansetul meu de fiecare data cand pleca la serviciu :( ; la cartofi copti in cuptorul de la tara; la teme facute in graba sa o pot zbughi afara, sa explorez cartierul timpuri noi; la blocuri in constructie si molozul care servea drept paravan pentru "faţa". cate altele nu ne-or trece prin cap, dar suntem bizi, prea fara timp, sa ne mai gandim indelung la ele?:-<

Anonim spunea...

Ori am eu ceva ori in urma seriei de posturi Diafilmele - Dacii si Romanii - Benzi Desenate - Desenele Copilariei am generat un val de ''melancolie'' in blogosfera :)

Jaded spunea...

@krossfire: sincer, chiar nu de la postul tau a pornit discutia, dar a intretinut-o :)) oricum, mi-a placut..si da..am fost melancolica in ziua aia :-<